Descriere

Tecile de fasole – Phaseoli fructus sine semine

Aparţinând familiei Leguminosae, originară din Peru, în prezent este una din cele mai cunoscute plante domestice din lume, fiind cultivată în peste 150 de ţări. Recolta globală a fost estimată la ~18.7 milioane de tone.

Păstăile de fasole au fost descrise ca având efect diuretic încă din anul 1608 de către Dodens, acesta comparându-le ca efect cu sparanghelul. Preparatele medicinale din fructele de fasole au fost descrise în cărţi începând din 1908. În 1927, prof. E. Kaufmann (Germania) publică o serie de articole în care descrie un efect hipoglicemic moderat al unor extracte alcoolice şi apoase din păstăile de fasole administrate la iepuri. Mai mult, pacienţii unui studiu clinic au arătat o reducere a glicemiei sangvine după 4 ore de la administrare. În 1928 Geβner şi Siebert (Germania) au investigat efectul extractelor apos şi alcoolic din păstăile de fasole la iepuri, rezultatele arătând o reducere a valorilor glicemiei. În 1929, aceleaşi extracte, au fost administrate de către Gohr şi Hilgenberg (Germania), de această dată la câini, observându-se un efect hipoglicemiant semnificativ doar la câinii hiperglicemici.

În sudul Italiei, păstăile de fasole sunt utilizate popular pentru a împiedica formarea pietrelor la rinichi şi pentru dizolvarea şi eliminarea acestora.

Şi în ţara noastră tecile de fasole au fost recunoscute ca remediu natural pentru efectul lor diuretic, fiind folosite în produsele naturiste pentru acneele rebele, hidropizie, afecţiuni ale tractului genito-urinar, reumatism, şi în stările de diabet zaharat; sunt de asemenea indicate în nevrite, nefrite şi cistite cu substrat gutos, în albuminurie.

Compoziţia chimică nu este foarte bine studiată, în literatură menţionându-se prezenţa argininei, acidului silicic şi a sărurilor de crom.

Datorită conţinutului în fibre şi a efectului de inhibare a alfa-amilazei, fasolea poate fi utilă ca şi component alimentar în prevenirea şi ameliorarea diabetului de tip II.

 

INGREDIENTE

Tecile plantei Phaseolus vulgaris L., fam. Fabaceae, conţin peptide, aminoacizi liberi, hemiceluloză, pectine, vitamine, alantoină, acid salicic, acid fosforic, săruri minerale.

 

ADMINISTRARE

Se beau 2-3 căni cu ceai pe zi, înainte de masă.

A nu se administra continuu o perioadă mai lungă de 3 luni. Dacă aveţi nevoie în continuare de acest ceai, puteţi relua administrarea după o pauză de o lună.

Preparare: Se fierbe o lingură plantă în 200 ml apă timp de 5-10 minute, apoi se strecoară.

Atenţionări: Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la această plantă.

La dozele recomandate nu se cunosc contraindicaţii.