Descriere

Hepatoprotector şi regenerator hepatic.

Plantă medicinală consacrată, armurariu a fost folosit ca remediu natural, tradiţional, de foarte multă vreme, cu referinţe bibliografice datând din secolul I. Naturalistul roman Pliniu cel Bătrân a notat că sucul plantei „transportă bila”. Medicul militar roman Dioscorides a folosit seminţele ca remediu pentru copii şi pentru cei muşcaţi de şerpi.

Alţi naturalişti, de-a lungul secolelor următoare, au recomandat utilizarea sa în tratamentul afecţiunilor ficatului şi splinei, pentru stimularea diurezei, eliminarea calculilor şi pentru tratamentul hidropiziei.

Din secolul XIX medicii germani foloseau şi recomandau armurariul pentru tratamentul problemelor hepatice şi de vezică biliară, precum şi pentru curăţarea intestinului. Anterior considerată în categoria plantelor amare, armurariul a câştigat recunoaştere ca unul din cele mai bune tratamente naturiste pentru boli ale ficatului. Rademacher, medic german de la începutul secolului XIX, a dat pacienţilor săi tinctură din seminţe de armurariu, care s-a dovedit a fi un succes, aceasta găsindu-se şi astăzi în unele farmacopee sub denumirea de „Tinctura Cardui Mariae Rademacher”.

Mai recent, studiile asupra fructului de armurariu au relevat efectul său de protecţie asupra ficatului. Cercetătorii germani, care au relizat cele mai multe studii, au notat că acesta pare să protejeze ficatul animalelor de substanţe cu potenţial toxic ridicat, precum tetraclorura de carbon.

S-au realizat cercetări şi asupra compoziţiei chimice, şi s-a descoperit că fructele de armurariu conţin silimarină (un complex de substanţe din grupa flavonolignanilor), complex responsabil de proprietăţile hepatoprotectoare şi antihepatotoxice bine cunoscute (protecţie faţă de cei mai puternici toxici hepatici precum amanitina şi faloidina). Niciun alt component chimic al plantei nu a fost atât de studiat în perioada recentă la fel ca silimarina, iar mai multe studii au arătat eficacitatea sa în tratarea a numeroase afecţiuni hepatice. Ciroza, intoxicaţia cu ciuperci, toate tipurile de hepatite, calculii biliari, expunerea profesională la substanţe toxice şi boli ale pielii, toate au arătat rezultate pozitive în studiile cu fructe de armurariu.

Se poate astfel înţelege de ce, în prezent, fructele de armurariu sunt frecvent regăsite în produsele naturiste recomandate pentru afecţiunile hepatice.

Pe lângă acțiunea la nivelul ficatului, armurariu este și un antioxidant puternic, hipocolesterolemiant, hipolipemiant, joacă rol în detoxifierea organismului. Acțiunea antioxidantă se realizează prin captarea radicalilor liberi (superoxid, hidroxil, hidroperoxid, alcoxil lipofil) formaţi în diverse stări patologice, transformându-i în compuşi stabili şi mai puţin reactivi. Inhibă peroxidarea lipidică indusă de fier, cupru la şobolani şi protejează împotriva peroxidării induse de fenil-hidrazină.

 

INGREDIENTE

Fructele plantei Silybum marianum L., fam. Asteraceae, conţin silimarină, ulei gras, flavonoide, fitosteroli, proteine şi mucilagii.

 

ADMINISTRARE

Se beau 2-3 căni cu ceai pe zi, înaintea meselor principale.

Preparare: Se fierbe o linguriţă plantă în 200 ml apă timp de 5-10 minute, apoi se strecoară.

Atenţionări: Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la această plantă.

La dozele recomandate nu se cunosc contraindicaţii.

Acest ceai nu este indicat femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează.